Aceeaşi zi

“Toate-s noi şi vechi sunt toate.”
Bun, şi ce înseamnă asta? Că ceea ce faci acum, imediat se transformă în trecut. Parcă nimic nu stă în loc. În paşi grăbiți ne plimbăm prin viață.
De dimineață abia te trezeşti,deschizi ochii, te uiți la ceas, apoi îi închizi înapoi mințindu-te că mai este timp. Tresari dintr-un somn de 10 minute şi realizezi că deja ai întârziat în a-ți începe ziua. Ieşi grăbit pe uşă, îți arunci cheia în buzunar şi cobori scările gândindu-te la visul de aseară. Ceață, frig şi oameni zgribuliți. Afară e toamnă târzie şi nebună, iar mâna îți îngheață în timp ce fumezi o țigară aprinsă în grabă. Hoinăreşti toată ziua, îți rezolvi treburile,problemele. Acum eşti aici, acum eşti acolo. Întâlniri oficiale,întâlniri cu prietenii. Aglomerație, claxoane, şuşoteli.Nici nu mai ştii cât e ora. Deja întunericul s-a lăsat. La sfârşit parcă nici nu mai ştii cu ce ți-ai ocupat ziua.
Ajungi acasă obosit, te îmbraci comod şi te aşezi în pat. Perna de puf ți-a păstrat visele de dimineață. Îți tragi pătura pe tine şi închizi ochii. Adormi. A doua zi o iei de la capăt…